Arta contemporana coreeana (Partea intai)

on September 3, 2015 at 06:58

Arta contemporana coreeana, un centru de putere in curs de dezvoltare

Fundamental, arta si cultura sunt consumate si traite pentru extinderea viziunii prin noi experiente vizuale si senzoriale. Statutul curent al artei contemporane coreene este punctul culminant al complicatei sale istorii de schimb, conflict si sinteza cu alte culturi straine de-a lungul secolului XX. In timp ce traditiile de aceeasi varsta cu tara erau cultivate de diverse influente de-a lungul istoriei sale moderne dinamice, formele native de arta coreeana s-au incrucisat si au negociat cu arta vestica, ce a fost introdusa in Coreea in anii 1920 si ale carei stiluri diversificate au fost acceptate de scena artistica interna, in numeroasele-i forme.

Abia in istoria recenta, arta contemporana coreeana a fost deschisa publicului larg si promovata. O parte din arta contemporana coreeana a fost introdusa in strainatate in anii ’60, dar abia in anii ’80, cand cresterea economica a Coreei era in floare, arta coreeana a inceput intr-adevar sa se extinda in intreaga lume. Astazi, Coreea nu numai ca participa la numeroase bienale internationale, targuri de arta, licitatii, expozitii si schimburi de expozitii, dar este si gazda unor astfel de evenimente internationale.

In valul artei coreene, sau K-Art, globalismul este abordat prin ideea ca tara (Coreea) nu este separata de lume, ci este ea insasi o parte unica si integrala a lumii. Artistii contemporani coreeni, care au castigat teren incepand cu anii 2000, s-au rupt de prisma eurocentrista pentru a adopta o perspectiva post-modernista ce estompeaza baza si periferia. Acesti artisti cauta recunoastere pentru diversele aspecte orginale ale artei coreene, alegand si trenduri interne si internationale si refuzand sa se fixeze doar pe o anumita identitate. Pe masura ce adapteaza picturile traditionale de peisaje pentru a largi genul prin noi abstractiuni si a utiliza motive traditionale si tehnici cu pensule ale caligrafiei coreene, ei produc o lucrare ce sugereaza un nou sens de asianism care trece dincolo de Coreea.

Multe asemenea lucrari au dobandit recunoastere la nivel mondial. Muzeul de Arta Moderna din New York a gazduit o expozitie solo a lui Lee Bul, air muzeul Guggenheim a gazduit o Retrospectiva Lee Ufan. Artisti precum Kim Sooja, Suh Do Ho, Lee Yongbaek si Yang Haegue au fost prezenti in expozitii mondiale, cum ar fi Bienala de la Venetia pentru multa recunoastere internationala.

K-Art, dincolo de limite

O relaxare a importului si a restrictilor de calatorie in mijlocul anilor ’80 a dus la o crestere mai mare a influentei vestice asupra scenei artei coreene. Acest lucru a fost posibil prin cresterea numarului de coreeni care au inteles si savurat arta gloabala, ce era facilitata de o disponibilitate mai mare a informatiilor pe acest subiect. In acelasi timp, artistii coreeni au inceput sa sustina expozitii in afara. In special, un numar tot mai mare de oameni participau la bienale in toata lumea, ceea ca a dus la cresterea semnificativa a profilului artei coreene.

Pe plan intern, Bienala Gwangju din mijlocul anilor ’90 a dat startul unor serii de alte bienale si expozitii de schimb cu artisti straini. O bienala internatioala de mare amploare avea un rol semnificativ in stimularea constientizarii artei coreene la nivel mondial, precum si expozitii si evenimente tinute sau sponsorizate de guvernul coreean. Centrele de Cultura Coreene care functioneaza in intreaga lume au devenit emisari importanti ai artei coreene; Fundatia Coreea, cu sediul in Seul, a sustinut, de asemenea, muzeele din lume.

Piatra de temelie prin care caracterul distinctiv al artei contemporane coreene s-a facut remarcat in afara tarii, a fost expozitia Contemporary Art of Korea, organizata de Muzeul de Arta Moderna din Tokyo, in 1968. In urma acestei expozitii, arta contemporana coreeana si-a bazat identitatea pe picturile monocrome si, in mod constient, a inceput sa modeleze arta contemporana cu estetici coreene unice, valuri ce au putut fi simtite spre sfarsitul anilor ’70.

Urmatoarea mare tranzitie in arta coreeana a avut loc odata cu Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, care au declansat o dezvoltare si globalizare rapida in tara. Incepand cu Simpozionul Interational de Sculptura in Aer Liber tinut in Parcul Olimpic Seul, o succesiune de evenimente internationale de arta au fost organizate, inclusiv Bienala Gwangju, care au pus bazele formarii propriei arte contamporane coreene, prin implicarea artei din afara.

The Korean Eye, care prezenta lucrarile tinerilor artisti contemporani coreeni, a fost primit cu mult entuziasm in intreaga lume. Original conceput pentru a evidentia cresterea si potentialul artei contemporane coreene pe scena mondiala, expozitia a atras un numar adunat de 1.26 de milioane de vizitatori, la locatiile sale din Londra, Singapore si Seul, sub diferite titluri: Korean Eye: Moon Generation, in 2009; – Korean Eye: Fantastic Ordinary, in 2010; – Korean Eye: Energy and Matter, in 2011 si Korean Eye: 2012, in timpul Jocurilor Olimpice din Londra. Nigel Hurst, CEO al Galeriei Saatchi si partener colaborator al Korean Eye din 2009, a declarat: “Aceste spectacole sunt importante pentru a familiariza lumea nu numai cu arta contemporana coreeana, ci si cu intreaga sa cultura.”