Ceaiul coreean

Ceaiul coreean – o istorie cu traditie indelungata

Inițial “ceai”, în limba coreeană facea referire la o băutură aromată preparata prin turnarea de apă fierbinte peste frunzele tratate (dar nu fermentate sau oxidate) ale plantei Camellia Sinensis. Chiar și astăzi acest lucru încă este cunoscut sub numele de nok cha (Hangul: 녹차; hanja: 綠茶) – ceai verde. Cu toate acestea, în zilele noastre “ceai” în limba coreena se referă, de asemenea, și la băuturi din alte surse. Aceste sunt numite oficial „ceai de înlocuire” (대용 차). Astfel, ceaiul coreean (limba coreeană: 차 limba coreeană pronunție: [tɕʰaː]), este un nume comun pentru o varietate de infuzii de ierburi și de plante, inclusiv frunzele tufișului de ceai (Camellia Sinensis), radacini sau cereale in apa fierbinte. Băutura rezultată se serveste caldă sau rece.

Inceputurile:

În Gakjeochong, un mormânt Goguryeo arată un cavaler bând ceai cu două doamne (sec 5-6). Prima atestare istorică ce documentează oferirea ceaiului unui zeu ancestral descrie un ritual în anul 661, în care o ofertă de ceai a fost făcută spiritului regelui Suro, fondatorul Regatului Gaya Geumgwan (42-562). Totodata, inregistrări din timpul dinastiei Goryeo (918-1392) arată că în templele budiste se faceau oferiri de ceai către spiritele de călugări venerate.
În timpul Dinastiei Joseon (1392-1910), familia regală Yi și aristocrația au folosit ceaiul pentru ritualuri simple. Astfel, “Ritualul Zilei Ceaiului” a fost o ceremonie comună în timpul zilei, în timp ce “Ritualul Ceaiului Special” a fost rezervat pentru ocazii speciale. Acești termeni nu se regăsesc în alte țări.
Spre sfârșitul Dinastiei Joseon, oamenii de rând s-au alăturat tendinței și au folosit ceaiul pentru ritualuri ancestrale, urmând exemplul chinezesc bazat pe textul lui Zhu Xi, “Formalități de familie”.

Tipuri mai cunoscute de ceai:

– Mogwacha (모과차) este un ceai traditional coreean făcut din gutui chinezeşti. Mogwacha poate fi preparat în două moduri: prin fierberea gutuilor uscate după care se filtrează ceaiul obţinut sau prin diluarea sucului de gutui proaspete în apă clocotită.

– Daechucha (대추차) este un ceai tradiţional coreean preparat din jujube uscate, carora, in limba coreeana, li se spune daechu (대추). Si in cazul acestui tip de ceai, există două moduri de a-l prepara: prin fierberea jujubelor uscate sau diluarea sucului de jujube proaspete ori conservate cu apă clocotită. Daechucha are un conţinut ridicat de fier si potasiu, plus vitaminele B şi C. Un sirop daechucha, preparat in prealabil, care conține parti din jujube este, de asemenea, disponibil în comerț, în magazinele alimentare coreene.

– Insamcha (인삼차) este un ceai făcut din ginseng, nuci de pin si miere. Ginsengul poate fi folosit uscat, proaspăt sau fiert la baie de aburi. Rădăcina de ginseng se taie felii şi se fierbe, se adaugă miere pentru a reduce mirosul foarte puternic al ginsengului şi pentru a-i conferi mai multă savoare. La 500 ml apă se adaugă 50 g de ginseng. Când este fiert pot fi adăugate şi jujube. Sunt deja cunoscute tuturor proprietăţile benefice ale ginsengului, printre care le enumeram si noi pe cele mai importante, si anume: stimulează organismul, redă energia, produce căldură pentru organism, fiind ideala servirea lui pe timpul iernii, mai ales pentru cei care s-au ales cu o răceală, însă nu este recomandat a fi băut de către persoanele care au febră, adulti sau copii, pana cand nu trece episodul febril. Dupa cum unii dintre dumneavoastra stiti deja, ginsengul este foarte prețuit în Coreea, fiind considerat benefic pentru a îmbunătăți vitalitatea și forța fizică. In plus, unele studii au aratat ca acesta ar avea proprietăți anti-cancer.

– Saenggangcha (생강차) sau ceaiul de ghimbir este o băutură care se prepară în multe ţări asiatice. Dacă în China, ceaiul se face prin fierberea ghimbirului decojit şi tăiat bucăţele, peste care se adaugă zahăr brun şi felii de portocale sau lamaie, în Coreea, ceaiul de ghimbir se prepară prin fierberea acestuia sau prin amestecarea cu apă caldă a ghimbirului conservat, îndulcit in prealabil. Datorită ghimbirului, ceaiul are o aromă picantă, stimuland papilele gustative. Ceaiul de ghimbir ajută digestia, fiind un remediu foarte bun pentru stările de vărsături şi greaţă specifice primului trimestru de sarcină, dureri în gât şi pentru prevenirea răcelii. De asemenea, tinctura de ghimbir (exista si varianta de pastilute pentru copii) este buna impotriva raului de masina, avion, tren.

– Yujacha (yuja cha) – 유자차 sau ceai de lamaie este un ceai tradiţional coreean făcut din felii de yuja. Fructul este folosit cu coajă şi tăiat în felii foarte subţiri, amestecate cu miere sau zahăr. Dintr-o lingură de yucheong (sirop gros de yuja) amestecată cu o cană de apă fierbinte se obţine o băutură foarte delicioasă. Culoarea lui este galbenă şi are aspect de marmeladă, iar gustul este acrişor şi un pic dulce-amărui. Yujacha este un remediu naturist pentru răceli, fiind bogat în vitamina C si este recomandat sa fie consumat cald in anotimpul rece, atat de copii, cat si de catre adulti. Vara, se bea rece, cu cuburi de gheata (eventual) si frunze de menta, in genul limonadei pe care o facem noi.

– Omijacha (오미자차) este cunoscut si sub numele de “ceaiul celor cinci arome“, după cum sugerează şi numele sau (“O” înseamnă “cinci” în limba coreeană). El este îndeosebi un ceai medicinal, preparat din fructe de Schisandra chinensis (o specie de viţă de vie este care creşte în pădurile din nordul Chinei şi în Extremul Orient Rus), dandu-i ceaiului cele cinci arome, si anume: sărat, dulce, acru, picant şi amar.

– Boricha (보리차) este, de fapt, ceaiul de orz prăjit. În timp ce în Japonia ceaiul este servit mai degrabă pe timpul verii, în Coreea este servit pe tot parcursul anului, cald iarna şi rece pe timpul verii. Seminţele prăjite de orz sunt înăbuşite în apă fierbinte (aceasta este în continuare metoda cea mai utilizată în Coreea), însă începând cu anii ’80, pliculeţele de ceai de orz au devenit mai populare.

– Oksusucha sau Oksusu cha (옥수수차) (ceai de porumb) este o infuzie tradiţională coreeană făcută din boabe de porumb prăjit şi opărit. Soiul de porumb cel mai des folosit este Gang-naeng-i, care este cultivat în Gangneung, oraş din provincia Gangwon, situat pe coasta estică a Coreei de Sud, ceea ce face ca această băutură să fie deosebit de cunoscută în această regiune. Pentru a pregăti oksusu cha, boabele de porumb sunt complet uscate şi apoi prăjite până capătă culoarea de auriu-maro sau maro. Pe urma, porumbul prăjit este opărit cu apă clocotită până când culoarea apei se transformă în galben pal. Se separă lichidul de porumbul opărit, se va pune la fiert într-un alt vas si se va fierbe separat. De obicei băutura are un gust usor dulceag, însă se poate adăuga zahăr pentru cei care doresc să o servească foarte dulce. Oksusu cha poate fi combinat cu Boricha, gustul dulce al porumbului compensând gustul uşor amărui al orzului. Oksusu cha este folosit ca un remediu naturist pentru cei cu hipertensiune arterială, diabet zaharat şi boli de rinichi.

– Sujeonggwa (수정과) este un punch de fructe tradiţional coreean. De culoare maro închis spre roşcat, este făcut din curmale japoneze uscate, scortişoară, ghimbir si piper, fiind garnisit cu nuci de pin. Punch-ul se obţine prin fierberea la foc mic a scortişoarei, ghimbirului şi piperului. După fierbere se înlătură toate ingredientele iar lichidul rămas (ceaiul propriu-zis) se fierbe din nou şi se adaugă miere sau zahăr brun. Curmalele uscate se porţionează şi sunt adaugate în punch-ul răcit pentru a se macera. Această “operaţie” se face, de obicei cu câteva ore înainte de servire, pentru că înmuierea excesivă a fructelor îi va da un aspect tulbure punch-ului. Este servit rece, fiind de obicei un desert, datorită gustului său dulce, dar uşor picant, fiind o binecuvântare, dacă este servit pe timpul verii.

– Sikhye (식혜) este o băutură tradiţională coreeană făcută din orez, fiind servită ca desert. Conţine boabe de orez fiert iar în unele cazuri poate conţine şi nuci de pin. Se prepară prin fierberea extractivă a orezului (care a fost fiert în prealabil) în apă de malţ (malţ măcinat amestecat cu apă, lăsat la macerat, decantat şi filtrat, la noi fiind cunoscut şi sub denumirea de lapte de malţ). Apa de malţ pătrunde orezul în jurul temperaturii de 66 de gade Celsius (150 de grade Fahrenheit), iar atunci când boabele de orez apar la suprafaţa apei se consideră încheiat procesul de fierbere. Se serveşte rece. În magazinele şi supermarketurile din Coreea de Sud, sikhye se găseşte ambalat în cutii (tetrapack) sau sticle de plastic, fiind un pic atipice faţă de celelalte băuturi îmbuteliate prin faptul că fiecare cutie de sikhye are un reziduu de orez fiert.

– Ceai verde (녹차) este un tip de ceai obținut, spre deosebire de ceaiul negru, din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat după cules, frunzele sunt trecute prin abur sau tonifiate. Dupa aceea, frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de ceai nefermentat sau ceai virgin. Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin:
• – mod de pregătire
• – substanțe conținute
• – gust
• – efectul băuturii obținute

Altele tipuri de ceai:
• Chik cha (칡차) – facut din radacina de kudzu;
• Dunggulle cha (둥굴레차) – facut din radacina uscata a plantei Sigiliul lui Solomon;
• Ma cha (마차 sau 산약차) – facut din radacina de canepa.

Sursa text: www.en.wikipedia.org

Traducere: Han Sarang

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.