Kisaeng in dinastia Joseon si Kisaeng moderne

Dinastia Joseon

În timpul dinastiei Joseon (1394-1910), sistemul kisaeng a continuat să înflorească și să se dezvolte, în ciuda atitudinii profund ambivalente a guvernului față de ele.

Joseon a fost fondat pe idealurile confucianiste coreene, iar savantii vremii au avut o parere foarte proasta despre clasa kisaeng. In acea perioada, au existat multe cereri pentru abolirea kisaeng sau pentru excluderea lor de la curte, dar acestea nu au avut success probabil din cauza influenței femeilor în sine sau poate din cauza fricii ca oficialii ar fura sotiile altor barbati. O astfel de propunere a fost făcută în timpul domniei regelui Sejong cel Mare, dar atunci când un consilier de la curte a sugerat că eliminarea clasei ar duce la comiterea de infracțiuni grave de catre oficialii guvernamentali, împăratul a ales să le păstreze.

În timpul domniei scurte și violente a lui Yeonsan-gun (1494-1506), kisaeng au devenit simbolul excesului regal. Yeonsan-gun trata femeile ca principal obiect de plăcere și le-a transformat chiar pe kisaeng medicinale (yakbang gisaeng) în animatoare. Yeonsan-gun a adus 1.000 de femei și fete din provincie pentru a servi drept kisaeng la palat; multe dintre ele erau platite din Trezoreria publica. S-ar putea ca el sa fi fost primul ce a instituit o ierarhie formala printre ele, impartindu-le pe kisaeng de la palat in “Rai”, cele cu care el se culca si “Pamant’, cele care prestau alte servicii.

În 1650, toate kisaeng au fost făcute sclave ale guvernului. Cele atasate unui birou guvernamental erau cunoscute ca “gwan-gi” sau “kisaeng ale biroului”. Rolul, prin lege, nu includea serviciul sexual cu un functionar; de fapt, oficialii guvernamentali puteau fi chiar aspru pedepsiti pentru complotarea cu o kisaeng.
Cu toate acestea, în practică, kisaeng au fost adesea nevoite să servească un funcționar. O distincție era facuta adesea între acele gwan-gi ce au fost obligate să se culce cu un funcționar si cele care nu au fost. Această distincție a fost prezentata si în piesa de teatru populara, “Chunhyangga” (este considerat a fi cel mai bun pansori muzical și, totodata, o lucrare literara și din punctul de vedere al interpretarii/jocului – n.r.).

Reforma Gabo din 1895 a abolit oficial sistemul de clasă al dinastiei Joseon si sclavia, de asemenea. Din acel an, toate kisaeng au devenit libere. In practica, multe kisaeng au continuat in servitute multi ani. În plus, multe dintre cele care au fost eliberate nu au avut nicio carieră alternativă; au continuat ca animatoare, dar fără a avea protecția prevăzuta prin statutul de kisaeng.

Kisaeng moderne

Dupa ce a devenit o tara independenta de Japonia si dupa ce a indurat Razboiul coreean ulterior, Republica Coreea a mostenit sarcina formidabila de a reconstrui natiunea sa sfasiata de razboaie. Tratatul privind relațiile de bază dintre Japonia și Republica Coreea a oferit, în parte, finanțare catre guvern, dar presedintele Park Chung a cautat finantare suplimentara pentru reconstruirea USFK.
Bordelurile coreene post-razboi serveau în primul rând armata SUA și au fost organizate de un sindicat al crimei. Acest cerc de prostituție subterana a avut un flux considerabil de venituri. Când guvernul sud-coreean a atacat sistematic și închis cercurile de prostituție, ei au creat un nou sistem de prostitutie centrat de stat pentru a atrage turisti. Acest proiect a fost numit “National Kisaeng” în încercarea de a atrage interes străin suplimentar. In acest scop, unele kisaeng erau trimise in alte tari, precum Vietnam.

“Turismul kisaeng” a fost aprobat de guvernul sud-coreean de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si reprezenta efectiv turismul sexual sponsorizat de stat. Cuvantul kisaeng insemna prostituata coreeana in multe tari. Guvernul coreean a promovat la acea vreme excursii de prostituție din alte țări. Pentru mulți străini de sex masculin din Oceania si Orientul Îndepărtat, călătoria în Coreea a avut o semnificație implicită a turismului sexual.
In anii 70, kisaeng si-au pastrat indatoririle initiale, elemente de dans si vocabular fiind pastrate partial in dansul contemporan coreean si scene de teatru fiind observate in scolile gwŏnbŏn si kisaeng care au predominat în cursul perioadei coloniale japoneze, între 1910 și 1945. Deși gwŏnbŏn nu mai exista, o convenție academica s-a dezvoltat în cazul în care elevii doreau să studieze în particular cu foste kisaeng sau animatoare gwŏnbŏn.

Pe parcursul unei perioade cunoscute ca “Minunea râului Han” (“The miracle of the Han River”), în anii 1980, economia Coreei de Sud a început să crească. Un deficit de prostituate native în urma acestei relansari economice a determinat guvernul să înceapă “importul” de femei din țările din sud-estul Asiei, cum ar fi Filipine și Indonezia. După prăbușirea Uniunii Sovietice, femeile din Rusia au fost, de asemenea, obiectul acestor “importuri”. Cu toate acestea, acțiunile ilegale împotriva prostituatelor străine au devenit frecvente, suficient cat să devină o problemă socială. În 2004, Congresul Coreei de Sud a adoptat un amendament ce a închis toate bordelurile de stat și a decis ca prostituția este ilegală.

In zilele noastre, foarte puține case tradiționale kisaeng continuă să funcționeze în Coreea de Sud, multe tradiții și dansuri fiind considerate a fi pierdute pentru totdeauna. Chiar si asa, unele întreprinderi din Coreea de Sud continuă să escorteze oamenii de afaceri străini în case kisaeng, dar aceste locații sunt, în mare parte, interpretări moderne ale caselor kisaeng traditionale. Cea mai veche casă kisaeng tradiționala din Coreea se numea “Ohjinam” (오진암) si a fost închisa în 2010. Astăzi, evoluția kisaeng și impactul asupra societății coreene moderne primește o noua atentie intrucat coreenii isi intensifica eforturile de a redesoperi si revitaliza patrimonial lor cultural si istoric. Cu toate acestea, acest interes este concentrat aproape în întregime pe kisaeng istorice ale perioadei Joseon și nu pe urmele kisaeng care au rezistat pana in ziua de astăzi. În Coreea de Nord, toate descendentele kisaeng au fost etichetate ca membrii ai “clasei ostile” și sunt considerate a avea “songbun rău”, adică “sânge contaminat.”

Reprezentări literare și artistice

Kisaeng au jucat un rol important în literatura coreeană populară încă de la jumatatea dinastiei Joseon. In literatura populara, cum ar fi romane si pansori, kisaeng au avut de multe ori rolul principal. Acest lucru s-a datorat, in mare parte, rolului lor unic de femei care puteau circula liber în societate. Astfel, Kisaeng apar ca eroine in povesti precum “Chunhyangga” și ca figuri importante în multe alte povestiri din epoca Joseon.

Kisaeng, de asemenea, au început să apară în arta autohtona in Joseon-ul de mai tarziu. Acestea sunt deosebit de frecvente în lucrările faimosului pictor al secolului al XIX-lea, Hyewon, a carui opera s-a centrat atât pe durata de viață a cheonmin, cat și pe teme erotice. Kisaeng au continuat să fie esențiale in înțelegerea și imaginarea culturii dinastiei Joseon în Coreea de Nord si de Sud contemporane. De exemplu, principalul rol feminin din filmul Chwihwaseon a fost o kisaeng, însoțitoarea pictorului Owon. In plus, povesti despre Kinseng, unele fictiuni de genul Chunhyang-ul si altele istorice, ca Hwang Jin Yi, au continuă să apară în romanele populare și cinema.

Cele mai faimoase Kisaeng:
• Du-Hyang – iubita lui Toegye Yi Hwang, s-a sinucis aruncandu-se intr-un râu în orașul natal, Danyang, după moartea lui Toegye;
• Sangchunrim – kisaeng de Seul in timpul Joseon, asociata cu multi cercetatori;
• Gang-a – kisaeng de Jeolla in timpul Seonjo, iubita lui Jeong Cheol;
• Juk-hyang – kisaeng in timpul Sunjo, iubita Kim Jeong-hui;
• Chu-hyang – iubita lui Sim Yook, cea mai buna femeie poet din acea vreme;
• Yi Mae-chang, poeta din Buan;
• Hong Rang;
• Seol-mae – spirit remarcat;
• Hwang Jin-I – muziciana si intelectuala din Gaeseong;
• Non Gae – amintita pentru uciderea unui general japonez in timpul bataliei de la Jinju;
• Gyewolhyang – care a incercat sa puna sa fie omorat generalul Konishi Yukinaga in Pyeongyang;
• Man-hyang din Hamheung;
• Yuji din Hwangju;
• Kim Ja-ya – ultima kisaeng antrenata in mod clasic din Coreea de Sud;
• Lee Hwajungseon – o kisaeng ce a acordat un interviu in numarul din martie 1923 al “Contemporary Review”;
• Garr Dicesan – intelectuala, remarcata pentru meditatie pe interactiuni sociale.

Sursa text: www.en.wikipedia.org

Sursa foto: www.en.wikipedia.org si www.pinterest.com

Traducere: Han Sarang

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1     2    5

9          6       87              10

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.