Ce putem învăța din cazul Coreei de Sud pe tema #Coronavirus?

Coreea de Sud este a doua țară după China care reusește să reducă numărul noilor pacienți infectati. Mai exact a reușit să aplatizeze curba clasica de contaminare, potrivit NY Times. Se știe deja , China și Corea de Sud sunt foarte diferite ca sisteme politice-culturale, însă au aplicat seturi relativ similare de acțiuni pentru a doua etapă a epidemiei. Probabil singura paralelă care se poate face acum este cu teribila Gripa Spaniola care s-a monifestat la începutul secolului XX, care a dus la moartea a 50 de milioane de oameni. Întrebarea presantă este ce factori de succes intervin în strategia Coreei de Sud de a opri răspândirea coronavirusului și care dintre aceștia pot fi adaptați la nivel național de fiecare stat?

Trebuie menționat că rândurile de mai jos nu sunt scrise de un specialist pe tema pandemiei cu coronavirus, nu epuizează subiectul pandemiei cu coronavirus prin care vom trece în perioada următoare, ci constituie o sinteza a experienței unei țări care are câteva lecții de împărtășit:

  • Un proces de învațare din trecut, respectiv experiența anterioară de reacție la apariția epidemiilor regionale SARS (2003) și MERS (2015), când au dezvoltat proceduri, protocoale, instituții, laboratoare, stocuri de material necesar; pe scurt toată lumea știe ce are de făcut.
  • Cea mai mare capacitate de testare din lume, cu peste 20.000 testări pe zi (numărul laboratoarelor disponibile eun subiect disputat, unele surse dau 96, altele 600; probabil au făcut peste 300.000 teste, rata a fost 5200 teste / 1 milion de locuitori)
  • Această capacitate de testare extraordinară a determinat cea mai redusă rată de decese dintre țările afectate de Covid-19, anume 0,7% (față de media globala de 3,4%).
  • Se fac și se încurajează testări de Covid-19 în sistemul privat la prețul de 134$ (160.000 won), DAR cazurile de pacienți cu risc sunt testate gratis.
  • Toți coreenii respectă riguros -distanțarea socială- de care vorbesc toate guvernele, respectiv 2 metri de siguranța față de alte persoane; puțină lume știe că sintagma ”distanțare socială” aparține unui oficial sud-coreean.
  • Toate adunările publice au fost suspendate, indiferent de natura lor, religioase, culturale etc, și populația nu a protestat în niciun fel față de restrictii.
  • Stimulente negative pentru NERESPECTAREA carantinei: amendă 7.500 $ și un an detenție (salariul mediu în Coreea de Sud e 3150 $ sau aprox 38.000 $ / an)
  • Setul de măsuri pentru controlul Covid-19 e standard și binecunoscut deja (spălatul pe mâini, măști, evitarea întrunirilor și locurilor aglomerate, participarea online la serviciul religios)
  • Cea mai mare rată de tranzactii cu cardul și telefonul din lume ( se știe că virusul rămâne o vreme pe bancnote, depinde de la monedă la monedă).
  • Coreea de Sud e printre puținele țări unde apariția virusului nu a declanșat valuri de -panic shopping- inutile, inclusiv sesiuni de cumpărare compulsivă a faimoasei hârtii igienice.
  • Un sistem de tracking al pacientilor care intră în alertă când pacientul iese din carantină sau autoizolarea la domiciliu (bazat pe istoric de tranzactii, camere CCTV și identitatea cunoscută a posesorilor de telefon; asta înseamnă că ancheta epidemiologică clasică e completată de ancheta digitală și analiza de big data)
  • Cu ajutorul acestui sistem de tracking a istoricului pacientilor a izbucnit un scandal național pentru că un pacient fusese cu amanta în Wuhan (încă se discuta care este nivelul optim între drepturi individuale și încălcarea dreptului la viața privată)
  • Campania de informare a Guvernului a fost una de succes pentru obiectivul de control al pandemiei; întrebați ce ii sperie cel mai mult, sud-coreenii au dat următoarele răspunsuri: 1. potențiali purtători ai virsului din preajma lor, 2. critica și oprobriul de a fi infectați 3. ca ar putea sa aibă virusul însă să nu manifeste simptomele.

În concluzie, de la vârful epidemiei din Coreea de Sud, din data de 29 februarie cu un vârf de 909 cazuri, numărul de pacienților cu coronavirus scade constant și se intră în faza de stabilizare. Astfel perioada scursă de la primul caz până la aplatizarea curbei de infectare a fost de aproximativ 90 de zile, puțin mai lungă decât în Chinei, o țară care nu mai raportează pacienți infectati în focarele din interiorul țării.

În concluzie o singură variabilă care poate încetini creșterea exponențială a noilor cazuri este așa-numită distanțare socială, singura modalitate optimă de a lupta cu un inamic invizibil. Izolarea și distanțarea socială nu trebuie confundate, sau reduse, la postări sentențioase în rețelele sociale. O atitudine rațională este, fără îndoială, să devenim mai activi în lumea noastră offline, nu în online, anume să ne convingem semenii din apropiere ca timpul curge în defavoarea noastră în absența conformării voluntare. E nevoie de dialog, moderație și de curaj, pe cât e nevoie de empatie și luciditate, virtuți tot mai rare în vremurile de anxietate și panică socială pe care ne este dat să le trăim.

Sursa: contributors

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.