Dupa cum probabil unii dintre voi stiti deja, in Coreea de Sud se sarbatoreste “de doua ori” Anul Nou, intrucat coreenii se iau dupa doua calendare, fiecare avand propriul sau sfarsit de an. Unul este cel occidental, adoptat de Coreea in anul 1895 si utilizat in intreaga lume, prima zi din an fiind 1 ianuarie, iar altul este Calendarul lunar (Hangul: 설날; RR: Seollal).

In general, Anul Nou Chinezesc, Anul Nou Vietnamez (Tet Tet Nguyen Dan) și Anul Nou Coreean (Sollal) sunt celebrate prin obiceiuri similare, ce datează de mii de ani, de la comemorarea strămosilor, curatenie in casa (un fel de curatenie generala, cum facem noi inainte de cele mai importante sarbatori calendaristice) si parade colorate. Calendarul lunar se bazează pe mișcările Lunii.

Anul Nou Lunar începe odata cu prima lună nouă, acest lucru petrecandu-se, în general, între 21 ianuarie si 19 februarie.

Ziua Anului Nou este o sarbatoare oficiala in Coreea. O parte dintre coreeni sarbatoresc Ziua Anului Nou practicand aceleasi ritualuri ca si cele de Sollal, iar altii considera ca aceste ritualuri (cele mai importante dintre ele le veti gasi enumerate mai jos) trebuie pastrate doar pentru Sollal. Sunt insa si persoane care imbina modernismul, specific Zilei Anului Nou, cu traditiile specifice Sollal.

Ca si Ziua Anului Nou, Sollal este o sărbătoare oficială in Coreea, fiind totodata considerata una dintre cele doua cele mai importante sarbatori coreene (celălalt este Chusok- 추석- Ziua Recoltei).

Sollal este, practic, ziua în care începe noul an, în funcție de calendarul lunar chinezesc. Se poate spune ca seamana cu sarbatoarea Anului Nou, fiind considerata un moment bun pentru reconciliere si noi inceputuri. La sfârșitul zilei de lucru înainte de Sollal, marile orașe se golesc si, chiar daca pare poate imposibil avand in vedere infrastructura din Coreea, pe unele autostrazi se circula bară la bară. Trenurile și autobuzele sunt pline, de asemenea, intrucat coreenii se îndreaptă spre orasele lor natale (este vorba despre locul in care locuieste cea mai in varsta persoana de sex masculin din familie). Aici au loc niste ceremonii in cadrul carora toti membrii familiei isi manifesta respectul fata de cei mai in varsta. Totodata, oamenii viziteaza mormintele stramosilor si organizeaza mese in cinstea acestora.

Exista tot felul de legende legate de Sollal. Una dintre ele spune ca dacă copiii merg la culcare în ajunul noului an sprâncenele lor se vor albi, prin urmare acestia incearca sa ramana trezi toata noaptea. De cealalta parte, părinții trebui să atarne o sita facuta din paie de orez (pokchori) pe usa sau poarta casei. Se spune ca acest lucru le va aduce noroc și va alunga spiritele rele.

Unul dintre aceste spirite este Yakwangi care, potrivit legendei, in ajunul Sollal rătăcește prin lume și le creeaza probleme oamenilor. Astfel, conform legendei, toti pantofii ii aparțin lui Yakwangi. Dacă el ii gaseste pe ai tai la usa si i se potrivesc, i-ai pierdut! In plus, vei fi lipsit de noroc tot anul. Prin urmare, de Sollal se poate spune ca este „incalcat” obiceiul de a-ti lasa pantofii la usa atunci cand intri in casa, fiind „mai sigur” sa ii iei cu tine si sa ii atarni undeva, cat mai sus posibil, de căpriorii de la casa, eventual.

Se mai spune si ca sita din paie de orez atarnata de parinti la usa de la intrare sau la poarta il va tine pe Yakwangi departe de pantofi, distragandu-i atentia. “Ce-i asta?”, intreaba el in momentul in care vede sita. “Are atât de multi ochi!” (el crede că găurile sitei sunt ochii.) Și apoi începe să numere „ochii” sitei, insa pierde sirul numerelor si o ia de la capat, din nou si din nou, pana cand noaptea trece. La fel ca multe alte spirite, Yakwangi trebuie insa să se ascundă in zori, astfel ca oamenii raman cu pantofii si scapa de ghinion.

In dimineata de Sollal, coreenii se imbraca cu haine noi, numite solbim (설빔), care simbolizeaza un nou început (un hanbok cumparat special pentru aceasta ocazie). Apoi are loc Charye (차례), o ceremonie in onoarea stramosilor lor. Toti membrii familiei se aduna la masa (folosita de aceasta data pe post de altar) in casa celui mai in varsta dintre ei si se ofera manacare in cinstea spiritelor stramosilor lor. Coreenii cred ca spiritele bine hranite ii vor binecuvanta pe descendenti.

Ritualul tradițional următor este Sebae – 세배. Aici oamenii mai tineri se închin in fata celor mai în vârstă, carora li se ureaza multa sanatate si viata lunga (새해 복 많이 받으세요 ! – saehae bok man’i badîseyo – ce se traduce prin a primi multe binecuvantari in noul an). Cei dintai sunt rasplatiti cu bani, dulciuri si sfaturi intelepte. Banii se pastreaza in niste saculete speciale numite “bokjumoni” – 복주머니.

De Sollal se mananca tteokkug –떡국, o supa cu bucati de “rice cake”, ttok-mandukuk (un fel de supa cu găluște), yakshik (orez dulce-lipicios), chapchae (fidea, legume și carne) și pindae-ttok (clatite din fasole mung). Ca bauturi se servesc SHIK-KYE (orez pumn) și sujong-GWA (curmale pumn).

Sollal-ul este, de asemenea, apreciat pentru jocurile sale. Unul dintre acestea este „Noltuigi”, un joc de fete care dateaza inca din timpul dinastiei Choson. În acele zile femeile erau lipsite de libertate. Acestea traiau pe parcursul anului intr-un cerc restrans, fiind inconjurate doar de membrii familiei. În cazul în care puteau sari destul de sus in vreme ce jucau Noltuigi, puteau vedea, pentru numai o secunda, lumea din afara zidurilor caselor in care locuiau.

Un alt joc devenit celebru cu ocazia Solnal-ului este Yutnori – un joc ce foloseste 4 bete (rotunde pe o parte si plate pe cealalta) pe post de zaruri. In trecut, Yutnori se baza pe ritualuri de divinație.

Alte doua jocuri jucate de coreeni sunt „Paengichigi” – un joc cu bete jucat doar de baieti – si “Chegichagi”, pe care-l joaca mai mult copiii.

Festivitatile organizate cu ocazia Solnal dureaza timp de 3 zile, până la „Festivalul lanternelor” de pe 6 februarie. (한사랑)