Tot ceea ce voia să știe un sud-coreean, Park Ki Dong, de la frații săi nord-coreeni este: când i-au murit părinții și unde au fost înmormântați?

În final, a aflat răspunsul în această săptămână, după decade de ignoranță – însă a fost dezamăgit de ceea ce a auzit când și-a reîntâlnit fratele și sora, pentru prima dată după aproximativ 70 de ani, la o reuniune.

Liniile trasate pe hartă i-a condamnat să trăiască despărțiți pentru o viață întreagă.

Când peninsula a fost inițial divizată de Statele Unite și de Uniunea Sovietică, de-a lungul paralelei 38, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, familia a trăit în provincia Hwanghae, pe atunci, parte din Sud.

Cultivau aproape nouă hectare de pământ, iar Park, cel mai mare dintre frați, mergea la școală în Seul, întorcându-se acasă în weekend-uri.

Însă Nordul a invadat Sudul în 1950 și, când ostilitățile au curmat milioane de vieți timp de trei ani, casa lor – împreună cu părinții lui și două surori mai mici – se afla pe cealaltă parte a zonei demilitarizate, care a împărțit insula încă de atunci.

Acum, la vârsta de 82 de ani, Park a spus bucuros, în timp ce se îndrepta către reuniunea ce s-a ținut în stațiunea din munții Kumgang, din Coreea de Nord: “Inima mea este plină de un milion de emoții. Am așteptat așa de mult!”

Dar evenimentul în sine a fost dezamăgitor.


Fratele său, Pak Sam Dong, cu 14 ani mai tânăr, i-a arătat o mulțime de poze de familie, spunându-i: “Acesta ești tu.”

Omul în vârsta se uita tăcut la poze, pierdut în gânduri, în timp ce sora lui nord-coreeancă își ștergea ușor lacrimile ce îi curgeau pe obraz.

“Ei aveau doi și șase ani când am fost despărțiți, însă acum sunt bătrâni”, a afirmat Park către agenția de știri AFP, după ce s-a întors în Sud.

“Sunt moși și arătă cu mult mai în vârstă decât mine”, a adăugat acesta, suspinând adânc.

“Mă gândeam că o să le fie bine, dar când i-am văzut, arătau precum acei soldați întunecați și slabi din Armata (Nord-Coreeană).”

A mai adăugat faptul că familia este dependentă de sistemul public de rație al Coreei de Nord, de care agențiile de întrajutorare spun că este, adesea, nesigur.

“Crucea Roșie ne-a spus că nu le putem da mai mult de 300 de dolari, așa că le-am dat 300 de dolari fiecăruia, deoarece nu puteam încălca regula”, a spus Park. “De asemenea, le-am dat inelul meu de aur, pe care îl purtam, și ceasurile de mână, pe care le-am cumpărat, împreună cu patru valize de haine.”

Au avut “mult timp la dispoziție de vorbit”, după cum a afirmat acesta, iar “toate întrebările au primit răspuns”.

S-a dovedit că mormintele părinților lui nu au fost marcate, astfel că speranța sa de a le ridica o piatră de mormând a fost spulberată.

Și a continuat: “Deoarece am petrecut decade despărțiți, ideologia și modul lor de a gândi au fost prea diferite.”

“De expemplu, au spus că întâlnirea noastră a fost posibilă datorită binevoinței preaiubitului lider”, a explicat acesta.

“Dar toată ferma noastră a fost confiscată, iar ei au fost expulzați și nevoiți să trăiască în condiții precare în altă parte a țării.”

Sursa: koreaherald.com

(Traducerea: Elena Rădulescu)

Radulescu ElenaArticolecoreea de nord,Coreea de Sud,interviu,reuniune de familie
Tot ceea ce voia să știe un sud-coreean, Park Ki Dong, de la frații săi nord-coreeni este: când i-au murit părinții și unde au fost înmormântați? În final, a aflat răspunsul în această săptămână, după decade de ignoranță – însă a fost dezamăgit de ceea ce a auzit când și-a...