Acordul dintre Japonia şi Coreea de Sud în privința “femeilor-confort” starneste reactii aprinse

Pe 28 decembrie 2015, ministrul de externe japonez, Fumio Kishida, si ministrul de externe coreean, Yun Byung Se, au anuntat că cele 2 părţi au ajuns la o întelegere finală şi ireversibilă în privinţa situaţiei “femeile-confort”. De la semnarea acordului si pana in prezent, atât Japonia, cât şi Coreea de Sud, au procedat la implementarea acestuia. În data de 28 iulie 2016, guvernul sud-coreean a înfiinţat oficial Fundaţia pentru Reconciliere şi Vindecare, o organizaţie non-guvernamentală care are ca scop asistarea “femeilor-confort” supravieţuitoare şi a rudelor celor decedate. După şedinţa de cabinet din 25 august, Japonia a oferit cei 1 miliard de yeni promişi (aproximativ 9 milioane de dolari) Fundaţiei pentru Reconciliere şi Vindecare. Ministerul de externe al Coreei de Sud a promis, de asemnea, să ofere 20 milioane de woni (aproximativ 18 milioane de dolari) şi 100 milioane de woni (aproximativ 90 de mii de dolari) familiilor “femeilor-confort” decedate, respectiv supravieţuitoarelor.

În timp ce procesul de implementare a început, controversa din jurul acordului asupra “femeilor-confort” persistă în Coreea şi ridică serioase întrebări asupra posibilităţii implementării acesteia şi dezvoltării unei noi relaţii cu Japonia.

Opoziţia faţă de acord a fost manifestată în multe părţi ale societăţii coreene. “Femeile confort” rămase în viaţă au respins deja banii oferiţi. Ele insistă că natura plăţilor ar trebui să fie compensatorie şi nu consolatorie. Compensaţia ar însemna ca guvernul japonez să-şi asume responsabilitatea pentru crimele asupra “femeilor-confort” din timpul războiului şi să ofere garanţii legale pentru a reconcilia faptele greşite din trecut. Plăţile consolatorii reprezintă o ieşire uşoară pentru Japonia, o şansă de a se eschiva de responsabilităţi legale printr-un context ambiguu, sustin acetea. Ele spunchiar că fără acordul lor guvernul sud-coreean nu avea nicio calificare pentru a negocia sau a ajunge la o întelegere cu partea nipona, cu atat mai mult să o numească “finală şi ireversibilă”. Aceste femei insistă că singura modalitate de a le fi reinstaurată demnitatea este ca guvernul japonez să ofere scuze publice şi plăţi compensatorii. Opoziţia “femeilor-confort” faţă de acord este şi mai mult evidenţiată prin continuarea săptămânală a Demonstraţiilor de Miercuri din faţa Ambasadei Japoneze din Seul, care au început în 1992, pentru a cere guvernului japonez să redreseze situaţia acestora.

O altă sursă a opoziţiei vine de la o coaliţie de grupuri civile sud-coreene. Aceste grupuri, conduse de către Consiliul Coreean al Femeilor Recrutate pentru Sclavagism Sexual Militar de către Japonia, au luat o serie de măsuri pentru a împiedica implementarea acordului. Imediat după anunţul întelegerii, această coaliţie a emis un comunicat prin care o respingea, numind-o “o umilire diplomatică”. De asemenea, au înfiinţat Fundaţia pentru Justiţie şi Comemorare, pentru a contracara Fundaţia pentru Reconciliere şi Vindecare şi pentru a înlocui rambursările guvernului cu donaţii de la coreeni. Totodată, au promis să-şi extindă eforturile pentru a instala mai multe Statui ale Păcii (statui în miniatură ale “femeilor confort” în tinereţe – n.r.), în Coreea de Sud şi în lume. Ţinând cont de atitudinea sensibilă a guvernului japonez faţă de statui şi de cererile repetate ale acestuia de a fi îndepărtate, opoziţia vocală a coaliţiei şi eforturile lor de a submina întelegerea ar putea constitui o provocare serioasă pentru Coreea de Sud în încercarea de a rezolva situaţia “femeilor-confort”.

thediplomat_2015-12-31_01-07-38-386x257

Statuia unei “femei-confort”

În ciuda scepticismului şi a opoziţiei în creştere faţă de întelegerea în privinţa “femeilor-confort”, Coreea de Sud nu pare dispusă să o renegocieze şi nici atât să o anuleze. Pentru a cita cuvintele miniştrilor de externe japonez şi sud-coreean, aceasta este “finală şi ireversibilă”. În cazul în care Coreea de Sud decide să abandoneze acordul, o asemenea acţiune ar dăuna serios credibilităţii acesteia în faţa Japoniei şi viitoarei conduite diplomatice faţă de alte naţiuni. Şi mai important, retragerea acesteia din întelegere nu ar dăuna numai relaţiilor cu Japonia, dar, de asemenea, şi alianţei cu Statele Unite, care şi-a manifestat de mult frustarea faţă de tensiunile dintre cei 2 mari alianţi din Asia de Sud-Est.

Întelegerea în privinţa femeilor confort a fost lăudată de mulţi experţi ca fiind un exemplu de diplomaţie de succes, însă adevăratul succes depinde de felul în care neîntelegerile din societatea coreeană pot fi rezolvate şi cât de eficient poate fi implementat acordul. Numai atunci această situaţie va deveni un punct de pornire în reconcilierea moştenirii istorice a relaţiilor dintre Coreea de Sud şi Japonia şi în clădirea unor relaţii bilaterale orientate către viitor.

Sursă text & foto: http://thediplomat.com/2016/09/south-korea-japan-comfort-women-agreement-where-do-we-go-from-here/

Traducere: Daniela Iscu




There are 2 comments

Add yours
  1. Cristescu P. Radu

    Desi noi romanii nu suntem implicati nici direct si nici indirect in privinta “femeilor-confort” din perioada WW2, imi exprim parerea de rau pentru umilinta fetelor si femeilor coreene din aceea perioada si sunt solidar cu sentimentele lor.
    Totusi fetele si femeile coreene n-ar trebui sa uite nici umilintele de a fi duse drept sclave sexuale si in imperiile King si Ming, ca si de baietii dusi tot in acele imperii pentru a fi castrati si a-i transforma in eunucii imaratilor acelor dinastii.
    Probabil si pentru acest lucru romanii adevarati simpatizeaza cu poporul corean, pentru ca si noi am platit un tribut greu imperiului otoman care ne-a rapit si ne-a impus umilinta de a ne da fetele cele mai frumoase pentru a le umple haremurile lor si a le da pe fii nostri frumosi si inteligenti pentru a-i castra si a-i face eunucii lor sau soldatii lor pe post de carne de tun.
    Si cum au uitat romanii nostri istoria si umulintele stramosilor lor, astfel ca dupa 1989 au dezvoltat intr-o veselie relatiile cu turcii, prin comert de blugi, rulmenti, schimb de fotbalisti si antrenori, vacante pe litoralul turcesc. Si ca si in trecut, o multime de fete au fost prostite cu locuri de munca in Turcia si au ajuns acolo practic “la produs” (expresia probabil referindu-se la produs bani pentru pestii interlopi). Cine nu-si cunoaste trecutul, risca sa-l repete. Cum l-am repetat noi cu turcii.


Post a new comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.