Interviu acordat Danei de catre Laura, colega care locuieste in Seul.

Buna, Laura!

– Ne poti spune, te rog, ce te-a dus in Coreea de Sud?
– Buna, draga mea, Dana. Iti spun draga, pentru ca imi esti draga si pentru ca impartim aceeasi pasiune pentru aceeasi tara si cultura. Cred ca poti raspunde si tu cu usurinta la aceasta intrebare deoarece stii si tu si cititorii foarte bine raspunsul la aceasta intrebare. Dar am sa-ti raspund simplu: Dragostea pentru limba lor, pentru cultura lor, pentru tara lor.

– Cand a inceput pasiunea ta pentru aceasta tara si de ce? Care a fost de fapt motivul?
– Pasiunea a inceput acum un an jumate si a fost destul de interesant si surprinzator cum m-a apucat aceasta “flama” dintr-o data. Nu as fi visat niciodata ca am sa ajung aici. Nu am avut o tragere de inima niciodata in mod special pentru Asia. Daca ma gandeam mai de mult la Asia, primul lucru care imi venea in minte era China sau Japonia in nici intr-un caz nu Coreea de Sud. Sincer, pana acum un an jumate nici nu stiam unde pe harta se afla mai exact Coreea de Sud. Stiu, suna putin jignitor acum pentru cei care iubesc Coreea de mai mult timp decat mine si, in acelasi timp, suna ignorant. Dar asta este adevarul. “Virusul” Coreei m-a luat prin surprindere subit si poate acest lucru face sa fie intampalrea mai misterioasa si, poate as indrazni sa spun, mai divina. Cum eu sunt o persoana spirituala si cred in destin, pot sa cred ca acest lucru s-a intamplat deoarece mi-a fost predestinat si planuit inca de la inceputul timpului de catre marele Planuitor al lumii si de catre Modelatorul vietii mele. NU as putea sa povestesc despre Coreea aici fara sa nu-L mentionez pe El. Pentru ca fara El nu exista o poveste, nu as fi eu aici si nici nu as avea ce povesti. El este centrul vietii mele si tot El e cel care m-a adus aici si ma tine aici. Mie, cand a inceput sa imi inmugureasca ideea de a veni aici si am impartasit acest gand cu cineva deosebit din viata mea pentru prima oara, mi s-a spus ca a avut un vis in care ma vedea pe mine cu un geamantan in mana si ca eu plecam spre Coreea. Asta a fost primul semn si prima confirmare divina pe care l-am primit ca ceea ce urma sa fac era bine si era calea care trebuia sa o iau. Primele ganduri pe care le-am avut de a veni aici mi s-au parut dubioase, copilaroase, fara sens…..si nebunesti. Nu intelegeam de ce aceste ganduri, de ce aceasta schimbare de inima si obsesie pentru aceasta tara?? Imi era si teama dar eram si entuziasmata sa intretin astfel de ganduri. Imi era teama sa spun cuiva dar cel mai mult imi era teama sa nu fie un pas gresit sau o nebunie. Asa ca mi-a trebuit un an jumate de gandire, meditare si rugaciune pentru a-mi confirma ca ceea ce fac e ceea ce trebuie sa fac in viitor. In timp am ajuns sa vorbesc ca si cand eram deja aici. Prietenii si cunoscutii s-au impartit in doua tabere. Cei care credeau ca merg pe drumul bun si imi confirmau asta prin vise, prin convingeri spirituale si tabara care era sceptica si impotriva deciziei mele. Insa o data ce am primit acele confirmari am inceput sa vorbesc cu curaj si cu credinta in vorbe ca si cand mi s-a dat deja acest lucru. La urma urmei asa functioneaza credinta. Credinta este: a te comporta si a avea acea atitudine ca lucrul pentru care te-ai rugat, desi nu il vezi, te porti ca si cand il ai deja in mana. Exact asa mi-am trait si eu viata in urmatoarele luni priore plecarii mele. In concluzie: Coreea e destinul meu.

– E mai degraba greu sau costisitor (din punct de vedere financiar) sa ajungi in Coreea?

– Din experienta mea de viata si trairile mele anterioare prin alte tari se poate spune ca este costisitor daca e sa traiesti in tara si sa strangi bani sa vii aici. Insa eu am avut sansa de a-mi strange banii intr-un timp mai scurt deoarece eu deja traisem inainte in Elvetia. Ceea ce a facut ca lucrurile sa se miste mai repede in sensul acesta. Acum probabil cititorii vor devenii putin dezamagiti si descurajati pobabil, gandind ca poate pentru ei nu exista o sansa atat de usoara ca si pentru mine. Insa as vrea sa relatez aici ca sa fie clar pentru toata lumea ca eu desi am avut aceasta sansa de a trai in Elvetia, tara care spre deosebire de alte tari europene o duce mult mai bine financiar, aceasta sansa nu a venit peste noapte. Oarescum mi-am facut eu aceasta sansa. A implicat multe sacrificii si greutati. Anii care i-am petrecut in Elvetia au fost grei si m-a costat sanatatea. Nu a fost un drum usor. Sa nu credeti ca traind in Elvetia totul a fost roz pentru ca gastigul financiar a fost bun. Nu, chiar de loc. Am realizat in acei ani cat de usor se duc si banii multi si cat de greu e sa ii strangi. Sa numai vorbim cat de greu e sa ii faci. Asa ca desi am avut aceasta sansa de a-mi strange banii pentru a veni aici, sunt de parere ca desi e greu si in tara sa strangi acei bani este totusi posibil. S-ar putea sa dureze putin mai mult timp, insa ii veti avea aproape pe cei dragi si nu v-a trebui sa suferiti pentru mai multi bani printre straini. Asa ca va incurajez sa va faceti un plan de bataie. Un plan financiar, sa aveti mult curaj, multa credinta si sa va asigurati ca faceti ceea ce trebuie si nu va avantati sa veniti aici doar de dragul de a veni aici. Asta e foarte important. Daca va este destinat sa veniti aici atunci si Cerul v-a fi de partea voastra si multe usi vi se vor deschide.

– Cum e viata in Seul?
– In comparatie cu alte tari si orase metropolitane care sunt la fel de populate si ocupate, eu as indrazni sa zic ca acest oras imi da senzatia ca nu doarme niciodata. Oamenii de aici sunt foarte ocupati. Muncesc extrem de mult. Isi petrec majoritatea timpului la serviciu si de-abia in weekend-uri isi petrec timpul cu familia. Dar viata in Seoul este o serie de extreme. Mie personal imi da viata. Are un puls innebunitor uneori acest oras. Dar partea buna este ca pe cat e de populat si de busy mereu gasesti acele locuri unde sa te retragi in liniste si sa meditezi. Este incredibil acest lucru si imi place la nebunie aceasta extremitate sau fata a acestui oras. Daca mergi in centrul orasului ai senzatia de ameteala, uneori chiar de frustrare din cauza traficului dens, din cauza motocicletelor care trec peste trotuare si pe unde vor, din cauza multimilor si mai ales a turistilor care merg in pas relaxat cand restul lumii se agita si alearga inspre munca. Daca reusesti sa supravietuiesti acelor momente de frustrare si sa vezi partea buna a lucrurilor, atunci ai trecut un mare test. Atunci poti sa inveti sa iubesti si accepti acest oras. Dar mai apoi tot in centrul orasului printre cladirile inlate si ultra moderne parca dintr-un film SF apare cate o gradina sau un palat care iti ofera liniste si pace in mijlocul acelei nebunii zgomotoase create de trafic. Si asta este incredibil si misterios de placut. Pasesti din nou intr-un trecut indepartat iar mai apoi peste 1000 de metri ai senzatia ca ai pasit in viitor. Acest oras dupa 6 luni de stat aici nu inceteaza sa ma surprinda nici acum si sper ca v-a ramane in continuare asa. Viata din Seoul este o calatorie in timp, atat in trecut ca si in viitor.

– Cat de greu este sa-ti gasesti un loc unde sa stai sau un loc de munca?
– Un loc unde sa stai nu este dificil, asta depinde mult de bugetul pe care il detii. Preturile aici sunt pentru toate buzunarele. Incepand cu hotelurile, hostele, guest-houses si pana la homestay (inchirierea unei camere intr-o familie locala) preturile difera si variaza de la locatie la locatie sau zona in care stai. De pilda, daca vrei o camera intr-un hostel sau guesthouse preturile pot fi intre 20.000-35.000 de Woni pe noapte. Adica 20 de dolari sau 35 de dolari, cu aproximatie. Daca stai intr-o camera de hotel (asta daca iti poti permite), preturile variaza intre ele la fel ca si peste tot in functie de zona si cate stele detine hotelul. O situatie gen Homestay la fel poate sa varieze in functie de zona sau de serviciile pe care ti le ofera familia la care stai. In unele familii ti se vor spala hainele de catre gazda, in altele ti le speli tu. In unele familii ti se ofera micul dejun inclus in pretul camerei, iar restul meselor le platesti in plus daca mananci in familie lor, iar alte familii iti ofera toate cele trei mese in pretul camerei + sunt incluse toate facturile. Aceste preturi pot fi intre 350-600 de dolari pe luna sau pot fi si mai mult. Eu am ales aceasta varianta ca fiind cea mai practica pentru mine si am stat in 4 locatii pana in acest moment.
O alta varianta care mai exista, dar care pentru mine momentan nu este o obtiune, ar fi inchirierea unei camere tip studiou, cu baie si bucatarie, insa pentru astfel de studiouri exista mereu un depozit sau avans care trebuie dat la inceputul inchirierii si care, de obicei, este destul de mare chiar daca este doar o camera mai mica (preturile incep pe undeva pe la 1000 de dolari). Chiria lunara la aceste pot incepe de la 350 de dolari pana la 1000, depinzand de zona. Chetuielile sunt si aici in functie de anotimp. Iernile sunt friguroase, deci caldura de obicei este scumpa iarna. Facturile de apa si curent sunt si ele in functie de cat consume, insa nu sunt chair atat de mari preturile ca si in alte tari. Cat despre munca, acesta este un topic destul de lung si dificil de explicat aici dar va pot spune doua detalii care sunt importante aici si care iti pot oferi succes spre a-ti gasi o slujba si asta de obicei este valabil in orice tara:
1. Cunoasterea la nivel mai mult decat mediu a limbii locale.
2. Cunostinte. Adica sa ai pe cineva care sa te ajute sau sa te recomande.
3. Sa ai o scoala universitara cu medii foarte inalte si diplome.
4. Sau, ca in cazul meu care nu are niciuna din cele mentionate mai sus, sa ai in spate un Dumnezeu puternic si cu influenta mai presus de orice autoritate umana si care sa-ti deschida usi pe care in mod normal oamenii nu le pot deschide. Asta e secretul meu. Nimic altceva. Eu nu ma pot lauda cu niciuna din acele abilitati omenesti mentionate mai sus. Insa ma pot lauda cu o credinta puternica intr-un D-zeu suprem si Atotputernic care muta muntii pentru mine. Am cel mai bogat, influent, puternic Tata din lume. Eu nu sunt decat o ingrijitoare de copii aici insa sunt foarte fericita.

– Cum e sa fii un roman printre coreeni? Este adevarat faptul ca fiind o femeie atat de draguta si, europeanca pe deasupra, este un avantaj sau acesta este, mai degraba, un cliseu?
– Cum e sa fii un roman printre coreeni? Hmmm. Stiti Coreea a fost o tara inchisa pana acum doua decenii sau mai mult. Inchisa lumii din afara. Pentru ei un strain e un strain. Ei nu fac deosebire intre natiunile de straini. Daca esti alb la fata si ai alta culoare la par si ochi decat ei, poti fi ori din Rusia ori din America. Ei mai mult nu stiu. Nu fac distinctia intre straini. Ei bine, poate cu exceptia oamenilor de culoare, desi si ei ar putea fi din America si nu din Africa. Insa eu ca persoana si acum vorbesc doar din experientele mele personale (pentru ca am auzit si marturiile prietenilor si cunostintelor mele de straini de pe aici care nu sunt mereu positive), nu am avut parte de prea multe experiente negative si asta probabil din cauza ca eu una am vazut destul de mutle la viata mea. De altfel, si pentru ca eu fiind de felul meu o persoana pozitiva, situatiile care pentru altii sunt poate negative sau frustrante, pentru mine sunt doar hilare si le tratez cu ignoranta. Am invatat ca oamenii sunt tot oameni oriunde te-ai duce in lume si orice fel de piele sau par au, sunt facuti din acelasi pamant ca si restul lumii. Deci fiecare padure are uscaturile ei. Daca gandesti in felul acesta iti faci viata mult mai usoara si nu i-ai trata pe coreeni diferit de restul lumii. Nu sunt nici perfecti si nu sunt nici fara pacate. Sunt si ei oameni si oameni cu bune si cu rele.
Cat despre a fi femeie europeanca aici, in Coreea, poate fi atat un avantaj cat si un dezavantaj. Acum parca vad cum curiozitatea cititoarele a crescut deodata si au facut ochi mari si intreaba: <<Oare ce vrea sa zica cu asta???>> Ei bine sa va explic. Am sa va explic din punctul meu de vedere si din punctul al altor femei pe care le-am auzit vorbind sau mai bine zis ce fel de vorbe umbla neoficial printre randurile femeilor straine de aici. Barbatii coreeni sunt fascinati de frumusete si asta poate venii in orice pachet: fie el european, american, coreean. Atata timp cat esti frumoasa, nu conteaza foarte mult ce natie esti. Dar sunt fascinati si curioasi in acelas timp de straine. Pentru ca e ceva nou pentru ei si diferit. Insa nu toti dintre ei sunt asa. Mai exista si traditionalistii, care sunt in numar mai mare si prefera femeile lor, si asta poate fi din mai multe motive:
• Multi dintre ei nu vorbesc alta limba.
• Parintii lor nu ar accepta o casatorie cu o straina.
• Sau pur si simplu este mai usor sa fie cu o fata din propria tara care iti cunoaste limba si obiceiurile.
Acum cei care sunt fascinati de straine sunt de doua feluri: cei care vor ceva serios si cei care nu vor decat sa incerce sa vada cum e sa fii cu o straina. Aici intervine partea problematica. Sunt cazuri, si am intalnit si eu astfel de barbate, care nu vor decat o aventura cu o straina pentru propria lor curiozitate si pentru a se putea lauda amicilor ca au avut o straina. De aici a si pornit o anume vorba sau porecla care li se da femeilor straine care au cazut victimele unor astfel de barbati si ele sunt numit in randurile lor : “Calul Alb.” Intelege-ti alegoria? Ei bine stiu ca asta nu va cade bine si nu suna bine….dar nu va descurajati caci acesti barbati fac parte din uscaturile padurii. NU uitati ca mai exista si padurea. Deci exista speranta! Eu, personal, punand deoparte acele cateva incidente de genul unde am simtit dinainte ca acei barbati sunt niste uscaturi….nu pot sa spun ca am avut de suferit prea mult si pot spune ca am avut parte de mai multe avantaje decat dezavantaje fiind straina.

– In scurt timp se implinesc 6 luni de cand te afli in Coreea de Sud. Ce sentimente te incearca acum, privind in urma?
– Mda, asa este. Priving in urma pot zice…Wow, au trecut deja 6 luni?! Doamne, prin cate am trecut deja in acest timp! Sentimentul care ma incearca acum este: Ce ma bucur ca sunt aici si, Doamne, sper sa raman in continuare tot aici! Ma indragostesc din nou si din nou in fiecare zi de acest loc si de aceasta tara. Asta e tot ce pot sa spun.

– Banuiesc ca in acest rastimp ti-ai format deja o parere: cum sunt coreenii in viata de zi cu zi? Sunt ei la fel de calzi, de sociabili si de veseli cum ii vedem noi in k-drame?
– Da, desigur ca mi-am facut deja o idee despre ei. Da, sunt la fel cum ii vedeti in K-drame. Cu bune si cu rele. Sunt mandrii, orgoliosi, harnici, primitori (majoritatea) mai sunt si cazuri izolate in care nu prea agreaza strainii. Sunt exact asa cum ii vedeti in filme fara nici o diferenta. Este uimitor! Ahhh, singura diferenta este ca in drame nu ii vedeti chiar asa de pasionali si ii vedeti mai distanti si mai reci in relatiile dintre femei si barbati, ceea ce nu e asa in realitate. Eu aveam impresia din filme ca ei nu se prea ating si nu sunt chiar asa de deschisi la atingerile interumane….dar nu este asa, din contra se ating chiar foarte mult. As putea adauga aici multe povestioare si observatii de ale mele referitor la acest subiect dar poate o lasam pentru alta data. Daca sunteti in mod special interesati de acest subiect atunci am sa va relatez intr-un alt interviu sau ceva de genul.

– Dar despre relatiile de prietenie/dragoste ce ne poti spune?
– Ele sunt cu siguranta foarte diferite din anumite perspective fata de cele cu care suntem noi obisnuiti as zice. Relatiile de prietenie sunt greu de intretinut daca nu esti in acelas grup social cu ei. Daca nu muncesti sau nu esti la aceeasi scoala sau Universitate cu ei este destul de greu sa mentii o relatie cu ei deoarece dupa cum am mentionat si mai sus, sunt niste oameni foarte ocupati cu munca sau cu studiul. Tinerii vin acasa cam la aceeasi ora cu parintii. Aceasta ora fiind 10pm sau chiar mai tarziu. Iar weekendurile le petrec invatand mai mult sau si le petrec in familie. Deci, la inceput acest lucru poate fi demoralizant si descurajant insa, in timp, te obisnuiesti sau inveti sa ai rabdare si sa ii cauti mereu cu perseverenta si sa ii astepti pana cand isi fac timp sa se vada cu tine. Cat despre relatii, inca nu va pot spune prea multe despre asta pentru ca nu am avut inca o relatie cu un coreean. Asa ca ramane sa va spun in momentul in care se va intampla asta.

– Ce locuri ai vizitat pana acum si ce ti-a placut cel mai mult?
– Am vizitat in mare parte Seulul in acest timp de 6 luni insa de curand am facut o calatorie pana in Busan si am fost placut impresionata de acel oras care se afla langa ocean. Este un oras foarte frumos si impresionant. Ce mi-a placut cel mai mult aici, in Seul, este zona unde stau acum, care ma fascineaza deoarece este o zona cu case Hanok iar eu le ador si imi doresc pe viitor sa traiesc in una din ele.

– Ce mesaj le transmiti cititorilor nostri care iubesc Coreea si isi doresc sa ajunga acolo?
– Eu le transmit succes mult, le transmit sa aibe curaj pentru ca au mare nevoie de asa ceva, apoi credinta si ii sfatuiesc sa inceapa sa isi fac un plan zdravan pentru viitor si sa se tina de el si sa nu se lase descurajati de cei din jur care le vor spune vrute si nevrute ca sa ii traga in jos. NU uitati: daca Coreea este destinul vostru atunci nimic nu va poate opri sa va indepliniti acest destin.
By the way…poate stiti, coreenii cred foarte mult in destin. :p Va pup si va astept sa-mi faceti o vizita daca sunteti prin zona. Hwaiting!!!!!
Multumim frumos pentru timpul acordat si iti dorim mult success!

 

http://www.saranghanguk.ro/wp-content/uploads/2015/08/10154264_1445926588978040_809071365_n.jpghttp://www.saranghanguk.ro/wp-content/uploads/2015/08/10154264_1445926588978040_809071365_n-150x150.jpgHan SarangInterviuriCoreea de Sud,coreeni,Seul
Interviu acordat Danei de catre Laura, colega care locuieste in Seul. Buna, Laura! - Ne poti spune, te rog, ce te-a dus in Coreea de Sud? - Buna, draga mea, Dana. Iti spun draga, pentru ca imi esti draga si pentru ca impartim aceeasi pasiune pentru aceeasi tara si cultura. Cred ca...